This is default featured post 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured post 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Catalin - Premiumbloggertemplates.com.

marți, 30 septembrie 2014

Tamplarie pvc cu gem termopan Low-e, 4 sesons

Executam lucrari de tamplarie pvc in jud.Constanta la preturi avantajoase pentru mai multe detalii ne puteti contacta la nr de tel. 0765 98 39 28

http://www.qfort.ro/
Geam termopan

 Balcon Tamplarie PVC
CONSTANTA
Showroom

Adresa

B-dul 1 Decembrie 1918 nr 10, Bl. L52A

Telefon fix

0241.611.408

Telefon mobil

0732.630.232

Email

1dec1918.constanta@qfort.ro


CONSTANTA
Showroom

Adresa

Bd. Al Lapusneanu nr 157, Bl. LT1

Telefon fix

0241.611.407

Telefon mobil

0732.630.231

Pandurii Târgu Jiu a învins Oţelul Galaţi, scor 4-0

Formaţia Pandurii Târgu Jiu a învins, luni, pe teren propriu, cu scorul de 4-0 (0-0), echipa Oţelul Galaţi, într-un meci din etapa a IX-a a Ligii I.

Gazdele au marcat primele trei goluri într-un interval de patru minute, iar oaspeţii au jucat pe final în inferioritate numerică. Golurile au fost înscrise de Roman '58, '61 şi Matulevicius '59, '82.

Pandurii Târgu Jiu: Stanca - Pleaşcă, Erico, Elton, Momcilovici - Răduţ, Anton, Nistor (Predescu '74) - Shalaj (Buleică '57), Roman, Nicoară (Matulevicius '55). Antrenor: Petre Grigoraş.

Oţelul Galaţi: Hotoboc - Mişelăricu, Miron, Sipovici, Popescu - Cojoc (Milea '61), Helder - Grădinaru, Avdici, Popa (Tudorie '46) - Jula (Cernat '72). Antrenor: Tibos Selymes.

luni, 29 septembrie 2014

Die offizielle Seite zum Münchner Oktoberfest (20.9. - 5.10.2014)

Das lieben die Besucher an der Wiesn

O'zapft is! Die 181. Münchner Wiesn ist eröffnet. Gemütlichkeit, Stimmung, Tradition, Bier und bayerische Schmankerl: Um das größte Volksfest der Welt zu beschreiben, reichen diese paar Begriffe nicht aus, denn eine derart lange und aufregende Geschichte lässt sich nicht in ein paar Schlagworte pressen. Noch bis zum 5.10.2014 verwandelt sich die Münchner Theresienwiese in eine stimmungsvolle Festmeile, in der jeder Besucher etwas einzigartiges entdecken kann. Bevor wir die Wiesn im Detail vorstellen, lassen wir oben mal die Besucher selbst erzählen, was das Fest für sie besonders macht.



Rahmenprogramm: Wirteeinzug und Böllerschießen

Zum Oktoberfestprogramm gehören auch immer zünftige Rahmenveranstaltungen mit teils Jahrhunderte alter Tradition. Zuerst zu nennen ist hier natürlich der jährliche Einzug der Wirte, der immer am ersten Wiesntag stattfindet. Die prächtig geschmückten Wagen der Brauereien fahren – von Pferden gezogen – durch die Münchner Innenstadt, bevor sie auf der Theresienwiese ankommen. Ebenfalls schön anzusehen und ein Highlight für Besucher ist der Trachten- und Schützenumzug, der die Tradition des Oktoberfests perfekt verkörpert. Und Leute, die keine Angst vor lauten Geräuschen haben, sollten sich das Böllerschießen an der Bavaria ansehen.

Geschichte: Von der Hochzeit zum weltgrößten Volksfest

Festzelt der Tradition Biergarten
Die Geschichte des Oktoberfests beginnt im Jahr 1810, denn ursprünglich war der Anlass die Hochzeit Ludwigs I. mit Therese von Sachsen-Hildburghausen. Schon in diesem Jahr strömten tausende Schaulustige zu diesem freudigen Ereignis und im Laufe der Jahre entwickelte sich daraus das Oktoberfest. Auf über 200 Jahre Geschichte blickt das berühmteste Volksfest der Welt also mittlerweile zurück. Einen Eindruck, wie man sich das Oktoberfest von früher vorzustellen hat, bekommt man, wenn man die Oide Wiesn besucht. Mit dem Festzelt Tradition und den sehr günstigen Fahrgeschäften, fühlt man sich – abseits des heutigen Wiesntrubels – in eine ganz andere Zeit versetzt.

Die offizielle Seite zum Oktoberfest

Hier erfahren Sie alles, was für die Wiesn 2014 wichtig ist: Porträts von den kleinen und großen Zelten, wir stellen die Fahrgeschäfte vor, liefern aktuelleOktoberfest-News und lassen die Theresienwiese in Form von Bildergalerien und Videos lebendig werden. Zudem stellen wir aktuelle Lederhosen- und Dirndltrends vor, beleuchten ausführlich das Rahmenprogramm, geben Hinweise und Tipps etwa für Fragen nach Sicherheit oder beim Verlust von Wertsachen und haben sogar einen kleinenBairischkurs für Anfänger, mit dem man beim ersten Wiesnbesuch auf jeden Fall positiv auffällt…

Hinweise zu Öffnungszeiten des Oktoberfests


Datum: 20.9. – 5.10.2014
Bierausschank
Wochentags: 10:00 Uhr bis 22:30 Uhr
Samstags, Sonn- und Feiertags: 9:00 Uhr bis 22:30 Uhr

Schausteller
Montag - Donnerstag: 10:00 Uhr bis 23:30 Uhr
Freitag, Samstag: 10:00 Uhr bis 24:00 Uhr
Sonntag: 10:00 Uhr bis 23:30 Uhr

duminică, 28 septembrie 2014

BVB weiter auf Talfahrt

Borussia Dortmund hat beim prestigeträchtigen Derby auf Schalke den nächsten Rückschlag hinnehmen müssen - und ist daran selbst Schuld.
Dortmunds Trainer Jürgen Klopp brachte die Stimmungslage seiner Mannschaft nach dem Derby auf Schalke in der ihm eigenen Art auf den Punkt: "Wir fahren jetzt nach Hause und haben einen Scheißabend", sagte er. Denn so viele Tore kann die BVB-Offensive gar nicht schießen, um die Fehler im Defensivverbund zu kompensieren. Und weil das auch auf Schalke so war, gingen die Schwarz-Gelben nach dem 145. Pflichtspiel-Revierderby als Verlierer vom Platz. Schalke gewann am Ende etwas glücklich, aber nicht unverdient 2:1 (2:1) und zog mit dem zweiten Sieg innerhalb von fünf Tagen auch in der Tabelle am BVB vorbei. Dortmund liegt nach nur einem Punkt aus den vergangenen drei Spielen schon weit hinter der Spitze und den eigenen Ansprüchen zurück.

BVB-Abwehr vogelwild

Joel Matip (10.) und Eric Maxim Choupo-Moting (23.) brachten die Gelsenkirchener nach zwei Standardsituationen früh mit 2:0 in Führung. Beiden Treffern gingen haarsträubende individuelle Fehler der Dortmunder voraus. Beim ersten Gegentreffer wirkten die Innenverteidiger Neven Subotic und Mats Hummels, der sein Startelf-Debüt in dieser Saison gab, wie Statisten. Statt einzugreifen, schauten sie nur zu. Geradezu vogelwild irrten die Dortmunder vor dem 0:2 durch den eigenen Strafraum, bis der überragende Choupo-Moting im dritten Anlauf die Kugel im Tor versenkte.
"Wer solche Gegentore kriegt, wird im Fußball selten Spiele gewinnen. Das hat das Spiel dramatisch beeinflusst", analysierte Klopp treffend. Pierre-Emerick Aubameyang (26.) schaffte für die Borussia mit seinem dritten Saisontor nur noch den Anschluss. "Ganz Schalke ist heute froh", fasste Gelsenkirchens Trainer Jens Keller die königsblaue Gemütslage zusammen.

Intensives Derby mit hohem Tempo

Das Spiel beider Teams litt unter den vielen verletzten Stammkräften: Schalke spielte ohne sechs, Dortmund ohne sieben. Vor allem aufseiten des BVB machte sich das bemerkbar. Das eigentlich ungewöhnlich kreative Offensivspiel kam nie richtig auf Touren, auch nicht im zweiten Durchgang, als Schalke den Dortmundern das Spiel überließ. Zudem agierte Schlussmann Ralf Fährmann gewohnt sicher, etwa als er einen Schuss von Immobile mit den Fingerspitzen um den Pfosten lenkte (48.). Der Ruhrpott-Klassiker ging mit hohem Tempo und ebensolcher Intensität weiter. Nach dem bis dahin schönsten Schalker Angriff über Choupo-Moting und Huntelaar verfehlte Boateng das Tor (51.). Dortmund erhöhte den Druck, Klopp brachte Kagawa (57.). Fährmann geriet immer mehr in den Mittelpunkt. Doch dem Dortmunder Spiel fehlte es einfach an Zielstrebigkeit und Entschlossenheit, um das Blatt noch zu wenden.
Während Schalke nach durchwachsenem Saisonstart langsam in die Spur zurückfindet, befindet sich der BVB weiter auf Talfahrt. Am kommenden Wochenende soll nun gegen den ebenfalls angeschlagenen Hamburger SV die Kurskorrektur gelingen. Schalke hat dann in Hoffenheim die Chance, sich in den oberen Tabellenregionen festzusetzen.

Cum se face vin spumant după metoda Dom Perignon: la Azuga „reţeta“ nu a fost schimbată de peste 100 de ani

"Aveţi vinuri foarte bune. Şi nu o spun ca să fiu prietenos. Este un fapt", spune un american care tocmai a terminat o degustare de vin la Pivniţele Rhein din Azuga, acesta fiind punctul terminus al unei croaziere începute în urmă cu 28 de zile în vestul Europei şi pentru care a plătit împreună cu soţia sa 25.000 de dolari.
El este unul dintre cei peste 10.000 de turişti care anual vin pentru degustări sau pentru o lecţie despre vin la Azuga, unde producătorul Halewood fabrică vin spumant după o reţetă veche de mai bine de o sută de ani. Turismul viticol, care în state precum Franţa sau chiar în SUA (California) atrage zeci de milioane de vizitatori anual, în România este slab dezvoltat, dar producătorii încearcă cum pot să aducă turiştii în podgorii. Şi ar avea ce să le arate: în România sunt cultivate aproape 200.000 de hectare cu viţă-de-vie, ceea ce ne clasează pe locul cinci la nivelul Europei după suprafaţa cultivată.
Michele, 57 de ani, o asistentă din Arizona, aflată şi ea la finalul călătoriei, este încântată de pivniţele pe care tocmai le-a vizitat şi spune că îi este cunoscut procedeul de fabricaţie al vinurilor, similar cu cele din cramele franceze. S-ar întoarce dacă ar avea ocazia şi nu s-ar da înapoi dacă ar fi să vadă iar Castelul Peleş, dar şi Palatul Parlamentului, pe care îl aseamănă cu Versailles francezilor. Cât despre vin, spune că este la fel cu cel pe care l-a avut la propria nuntă, adică extraordinar.
Americani, dar şi turişti din Canada, Australia, Noua Zeelandă, Coreea sau Japonia au încercat vinurile autohtone, însă după cum afirmă Natalia Gavrilescu, ghidul unui grup de peste 30 de turişti, numărul lor a început să scadă în ultimii ani "de când cu criza". Ea însoţeşte grupul în vizita la Pivniţele Rhein din Azuga, domeniu care se întinde pe o suprafaţă de două hectare, situat chiar lângă fosta fabrică de bere.
Mai mulţi proprietari, aceeaşi reţetă
Puţini sunt locuitorii din Azuga care ştiu că în oraşul lor 10 oameni fabrică anual aproximativ 200.000 de sticle de vin spumant care ajung pe mesele din Belgia, Danemarca, Olanda sau Germania şi nimic din acest proces nu este automatizat, metoda fiind aceeaşi de la 1892, când s-a înfiinţat pivniţa.
"Wilhelm Rhein, descendentul unei familii germane, a făcut parte dintr-un grup de industriaşi care au investit în Azuga, în bere, postav, vin, sticlă, caşcaval. Puţine mai sunt însă fabricile care produc în continuare", spune Eleonora Pinţă, şeful cramei Halewood de la Azuga care lucrează aici de 36 de ani.
Zidurile groase de un metru şi jumătate ale cramei nu au suferit nicio modificare de la acea vreme, iar prin dimensiune creează temperaturi optime de maximum 13 grade vara şi minimum cinci grade iarna astfel că la Azuga crama este la nivelul solului şi nu la câţiva metri sub pământ, aşa cum se întâmplă de obicei.
Strugurii, care se culeg înainte de a ajunge la maturitate deplină pentru a nu avea mult zahăr, sunt deja prelucraţi când ajung la Azuga însă acest lucru nu uşurează foarte mult sarcina lucrătorilor.
Într-o primă cameră, după ce lichidul este turnat în sticle şi se adaugă drojdii speciale aduse din import, ei agită sticlele şi apoi le păstrează timp de nouă luni, însă aceasta nu este o regulă: cu cât stau mai mult, cu atât mai bine.
În următoarea sală, sticlele sunt păstrate în jur de opt săptămâni, timp în care muncitorii le învârt de două ori pe zi pentru ca drojdia să se ducă înspre gâtul sticlei. Ele sunt depozitate înclinat şi sunt însemnate după fiecare răsucire pentru a nu li se pierde ordinea. "Un muncitor bun face în jur de 46.000 de sticle pe zi", explică Eleonora Pinţă.
Pupitrele în care se depozitează sticlele au şi ele istoria lor, iar şefa cramei îşi aminteşte că fiind puţin mai înalte comparativ cu modelul iniţial a fost nevoită să facă saboţi cu talpă înaltă pentru angajate, similari celor purtaţi de gheişe. Camera cu pupitrele este şi încăperea în care mucegaiul este şi cel mai gros, semn că mediul este propice vinului. Mucegaiul este chiar benefic pentru că atrage umezeala şi nu este niciodată curăţat de pe perete.
Odată trecută de camera cu mucegaiul, sticla de vin spumant este desfăcută, iar presiunea puternică aruncă dopul, dar şi drojdia rămasă.
"Aşa apare spumantul de bază pe baza căruia se face spumantul sec şi demisec", spune şefa cramei. Diferenţa între sec şi demisec este dată de un must care se adaugă şi care are anumite concentraţii de zahăr. Pentru un vin sec, spre exemplu, este necesară o cantitate între 17 şi 35 de grame de zahăr.
Halewood produce la Azuga două mărci de vinuri spumante: Rhein şi Prahova Valley. După ce se odihneşte "maximum" două săptămâni, sticlele se etichetează manual, aşa cum a decurs tot procesul până aici. Metoda de fabricaţie a vinului spumat se foloseşte şi în Franţa şi a pornit de la Dom Pierre Perignon, un călugăr pasionat de vin.
Unul dintre puţinele regrete ale şefei cramei este că vinul spumant pe care îl face de atâţia ani nu poate să fie comercializat sub denumirea de "şampanie", termenul fiind protejat de francezi, singurii care îl pot utiliza. Însă la capitolul denumire, crama de la Azuga atrage atenţia din alt punct de vedere. Cele 15 camere ale pensiunii aflate pe acelaşi domeniu poartă numele unor soiuri de struguri, iar câinii de la pensiune sunt botezaţi în acelaşi fel.
Un secol de vinuri la Azuga
Primul proprietar al cramei, Wilhelm Rhein, şi-a vândut la un moment dat acţiunile, iar întreprinderea a devenit societate cu acţiuni la purtător. În timpul regimului comunist a fost deţinută de stat, apoi s-a transformat în Vinalcool, pentru ca în 1998 să fie cumpărată de John Halewood, om de afaceri englez care investeşte în industria vinului. Astăzi, Halewood face parte din grupul Halewood condus de românul Dan Muntean, care deţine şi 5% din acţiuni.
Grupul activează la nivelul României prin intermediul Grup Halwood format din trei firme: Domeniile Halewood, care administrează 300-350 de hectare de vie şi care produce struguri, Cramele Halewood, care produc efectiv vinul şi îl distribuie pe piaţa internă, şi Halewood România, biroul de export. Anul trecut compania a avut vânzări de peste 9 mil. euro, în creştere "nesemnificativă" comparativ cu 2008. Pentru 2010, Halewood vizează depăşirea pragului de 10 mil. euro. Exportul companiei a fost însă afectat de criză, însă se au în vedere noi pieţe pentru o relansare. Halewood este unul dintre cei mai mari exportatori români de vin.
Poate că odată cu exporturile tot mai mulţi turişti vor veni să afle mai multe din "tainele" vinului românesc. Sau poate că măcar revenirea economică va relansa acest domeniu.




Șampania de la Șimleu Silvaniei

În urmă cu mii de ani, Șimleu Silvaniei a fost stăpânit de daci, apoi de dacii liberi. Acest teritoriu nu a fost cucerit de romani. Știm cu toții povestea în care Burebista ordonă arderea viilor pentru că dacii întreceau măsura. Două milenii mai târziu, la Șimleu nu doar că se cultivă vie, dar găsim și aproape patru kilometri de hrube săpate în stânca Măgurii care adăpostesc și protejează un preparat nobil – șampania. Te invit în adâncuri, să afli tainele acestei băuturi alese.
Cine nu a deschis o șampanie? Cu toții am făcut asta, măcar o dată. Un proces elaborat și migălos, cu două fermentații și desigur, cu multă pasiune la mijloc, duce la crearea șampaniei. Vorbesc despre acea băutură selectă, cea consumată frecvent la evenimentele festive – șampania produsă prin metoda tradițională.
Șampanie de la Șimleu
Șampanie de la Șimleu
Se cheamă șampanie și își trage numele de la regiunea Champagne din Franța, locul unde s-a răspândit pentru întâia oară acest produs. Se face tradițional prin metoda champenoise, metodă care a fost importată de mulți ani, dar acum, termenul șampanie poate fi folosit doar la băuturile provenite din locul ei francez de naștere. În România folosim denumirea de vin spumant.
Știați că prima șampanie din România a fost făcută de Ion Ionescu de la Brad, în anul 1841? România are o lungă tradiție în producerea șampaniei, în 1924 România era al patrulea producător de vin spumand din lume, după Franța, Ucraina și Germania.

Cum se face șampania?

Îți spun de pe acum că vizita în tuneluri cu siguranță te va încânta, vei urmări un proces impresionant care durează ani de zile până să ajungă în formă finită pe masa ta. Procesul de fabricație prin metoda tradițională este foarte elaborat și meticulos.
Prima fermentare ține cam 10-12 zile, timp după care avem… un vin normal. Abia de aici încep etapele speciale. Timp de 3-4 luni, vinul se pregătește pentru șampanizare. Nu se folosesc substanțe de sinteză, totul e natural, tradițional. Urmează cel mai lung pas, fermentarea a doua.Durează un an și jumătate – doi, uneori chiar și trei ani. Cu ajutorul drojdiilor speciale,fermentarea are loc direct în sticlă, la 7-8 atmosfere.
Tunelurile de la Șimleu Silvaniei
Tunelurile de la Șimleu Silvaniei
Urmează maturarea, să îi zicem, împlinirea aromelor, maturizarea. La final, ultimul pas în formarea șampaniei primare implică muncă manuală și se cheamă remuaj (și el durează 2-3 luni). Zilnic, fiecare sticlă este bătută și rotită cu o optime de cerc. Asta face, ca în timp, drojdia să se adune și apoi să se strângă în dop. Este un fel de filtrare.
Depunerea drojdiei în dop
Depunerea drojdiei în dop
Sunt zile în care bătaia se face încet, zile în care bătaia se face mai tare. Sunt și zile când se face pauză, ori zile când rotirea se face invers. Specialistul decide mersul lucrurilor. Ca să facă asta, are nevoie de ani de experiență și zeci de mii de sticle pregătite pentru mesele noastre de sărbătoare.
Eticheta stivei
Eticheta stivei

Eticheta spune următoarele: este tirajul 5, 2005 este anul începerii fermentației, F7 spune că este al șaptelea loc în care a fost mutat, ultima mutare a fost în iunie 2012, în stivă sunt 9699 de sticle.
Se termină fermentația, drojdia s-a strâns în dop. Urmează degorjarea, adică eliminarea dopului cu drojdie. Abia după această etapă se dă aroma finală și se aranjează sticla pentru vânzare.
Vin și cu un sfat util: cum îți poți da seama că o șampanie este de calitate?
Cunoscătorii folosesc termenul perlare. Este un mod simplu de a vedea calitatea licorii îndelung lucrate: torni în pahar și urmărești ce se întâmplă; dacă șampania este de calitate, bulele sunt foarte fine și durează mult.
Iată și un mic album foto:

Despre vin: Tehnici de vinificatie pentru vinurile spumante

Metoda “champenoise” este metoda tradiţională, unică, de producere a adevărateişampanii. Ea este autorizată numai în Franţa unde se cer a fi îndeplinite 3 cerinţe principale: vinul se obţine din soiurile de struguri Chardonnay, Pinot Meunier şi Pinot Gris; strugurii provin numai din regiunea Champagne din Franţa; a doua fermentare a vinului are loc în sticle după o tehnologie specifică cunoscută sub denumirea de metoda “Champenoise“.
In celelalte ţări în care se produc vinuri spumante de tipul “şampaniei”, tehnologia este asemănătoare, dar strugurii din care se obţine vinul pentru producerea şampaniei nu sunt aceiaşi şi nu provin din regiunea Champagne.
Inventarea şampaniei este atribuită abatelui Perignon, care pe la sfârşitul secolului al XVll-lea a observat că vinurile dulci trase la sticle îşi continuă fermentaţia şi se impregnează în mod natural cu bioxid de carbon.
Alte metode: Procedeul Charmant, transfer şi impregnare cu bioxid de carbon
Procedeul Charmant sau cuvă închisă. Această metodă constă în faptul că a doua fermentare avinului, după adăugarea licorii de tiraj se face în cuve mari, nu în sticle. După aceasta, vinul este răcit, filtrat şi transvasat sub presiune într-o altă cuvă, apoi se adaugă licoarea de expediţie şi se îmbuteliază.
Transfer. Procedeul este identic cu cel de la metoda champenoise până în momentul degorjării, după care vinul este transferat în cuve presurizate, se filtrează pentru a scoate depunerile, apoi se trage la sticle.
Champagne1Injectare cu bioxid de carbon. Prin această metodă se obţin vinurile spumoasedin vinurile pregătite în acest scop saturate cu bioxid de carbon.
METODA CHAMPENOISE
VINIFICAŢIA PENTRU VINURILE ALBE
PREGĂTIREA VINULUI PENTRU ŞAMPANIE
• lucrări de stabilizare şi condiţionare a vinului pentru obţinerea de partizi omogene care vor fi trase la sticle -
TIRAJUL
- pregătirea amestecului de tiraj: vinul + licoarea de tiraj + maiaua
de drojdie + limpezitori
- pregătirea sticlelor şi a dopurilor, tragerea amestecului de tiraj la sticle şi agrafarea acestora -
A DOUA FERMENTAŢIE
- stivuirea sticlelor pentru fermentare în pivniţe sau hrube -
- sticlele se aşează în poziţie orizontală, unele peste altele pentru fermentare. Acum se formează bioxidul de carbon care se impregnează în vin şi acesta devine spumant
REMUAJUL
- sticlele se aşează pe pupitre, în poziţie oblică cu gâtul în jos, se scutură şi se rotesc zilnic 1/4 din circumferinţa sticlei pentru ca depunerile formate să coboare pe dop -
DEGORJAREA
- in traducerea sticlelor într-un amestec foarte rece pentru a se forma un dop de gheaţă cu depunerile
- scoaterea rapidă a dopurilor pentru “aruncarea” depunerilor. -
ADĂUGAREA LICOAREI DE EXPEDIŢIE
- se completează conţinutul sticlelor cu licoare de expediţie corespunzător tipului de şampanie dorit: brut până la 15 g de zahăr /1; extra dry între 15 -20 g zahăr /1; sec între 20 – 35 g zahăr /1; demi-sec între 35 – 50 g zahăr /1 şi dulce peste 50 g zahăr /1. -
- dopuire pentru expediţie (dopuri + coşuleţ), control, toaleta sticlelor, etichetare şi stocare pentru expediere

Incoming search terms:

  • cum se face sampania
  • reteta sampanie din struguri
  • reteta sampanie
  • producerea champaniei
  • Prepararea Sampaniei
  • cum se face vinul spumant in casa
  • cum se face vinul spumant
  • cum se face sanpania
  • cum se face sampanie din vin
  • cum se face sampania in casa

O, tu, sampanie ferice !

“Sampania nu e nimic mai mult decat un vin cu bule”, mi-a marturisit cu ciuda, un coleg american, “dar daca deschizi o sticla de vin alb la pranz, risti sa fii etichetat drept alcoolic, in schimb, daca ceri o sticla de sampanie vei fi considerat très chic”.
Sampania e un amestec de vinuri care suporta o a doua fermentatie, iar daca iti place sa te dedulcesti cu bulele sprintare, merita sa o cunosti mai indeaproape:
  1. Sampania de calitate se produce prin asa numita metoda traditionala, cea de-a doua fermentatie a vinului – cea care are drept rezultat bulele – are loc in sticla. Metoda de producere este obligatoriu trecuta pe eticheta si este un lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere cand cumperi o sticla.  Denumirea “Champagne” nu mai poate fi folosita azi decat de producatorii din regiunea Champagne.  Toti ceilalti producatori, care folosesc aceasta metoda dar nu mai pot numi rezultatul sampanie, folosesc termenul de “vin spumant produs prin metoda traditionala” sau “dupa metoda champenoise”. Exista si alte metode de a produce vin cu bule, ca de exemplu fermentarea in cuva, dupa care vinul cu bule este tras in sticle, dar rezultatul e inferior. Acest tip de vin care nu se produce prin metoda traditionala sau champenoise, se numeste in Romania vin spumos.
  2. La mama ei, in Champagne, sampania nu se poate face decat din 3 soiuri de strugure – chardonnay, pinot noir si pinot meunier. Caracteristica principala a strugurelui de sampanie e aciditatea. Cu cat soiul e mai acid, cu atat sunt mai multe sanse pentru bule multe si vesele.
  3. Cel mai frecvent folosit e amestecul de chardonnay si pinot noir in proportii variabile in functie de caracteristicile vinului ales, dar se pot folosi si amestecuri de cate 4 vinuri, unele vechi si de un an sau doi, dar si un singur fel de vin.
  4. In general, sampania odata scoasa pe piata e destinata unui consum imediat, in cursul acelui an. Daca nu detii o pivnita cu temperatura constanta si cu mucegai care sa absoarba umiditatea din aer, nu are rost sa incerci sa o pui la pastrare, esti mai castigat daca o bei.
  5. Spre deosebire de vin, care e diferit de la un an la altul, sampania mai ales cea de calitate deosebita – francezii o numesc “grand crue”- trebuie sa isi pastreze aceleasi calitati, (aroma, concentratie de bule, tarie alcoolica) indiferent de anul de fabricatie si de componenta vinurilor in amestec. Maestria vinificatorului consta in a alege amestecul de vin care, desi diferit in functie de recolta anuala, trebuie sa dea acelasi rezultat dupa a doua fermentatie in sticla, ca cel din anii anteriori.
  6. Din toate aceste motive, pe eticheta sticlei de sampanie, nu e specificat anul recoltei, ca la vinuri.
  7. In medie, dureaza cam 2 ani ca sa produci un lot de sampanie, chiar 3 ani in cazul celor foarte bune. Asa se explica si pretul ridicat.
Pare complicat, dar merita sa o pretuiesti…

Bule elegante de şampanie


Champagne a avut de luptat de-a lungul timpului. Şi nu doar regiunea din nord-estul Franţei, ci şi vinurile produse aici, din viile cultivate încă de pe vremea romanilor. Principalul lor duşman a fost aciditatea, cauză a solului extrem de calcaros din zonă.


Champagne nu s-a dat însă bătută. A transformat încet toate dezavantajele în avantaje şi a ajuns atât de populară în ziua de azi mai ales datorită şampaniei. Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier, cele trei soiuri de struguri din Champagne, înmuguresc şi se coc în perioade diferite şi, în plus, sunt răspândite pe o suprafaţă mare, împărţită în diverse microclimate. Acesta este motivul pentru care şampania este de obicei un amestec de soiuri diferite, din vii diferite. Dar rezultatul este unul spectaculos în ceea ce priveşte aromele şi complexitatea lor.
De-a lungul istoriei sale, şampania a avut „tendinţe efervescente” chiar şi atunci când acest aspect era considerat un minus: vestitul Dom Pérignon a încercat de fapt să scape de bulele buclucaşe, dar – până la urmă – ele au făcut din şampanie vedeta tuturor petrecerilor.



Astăzi, orice element-surpriză a fost înlăturat: pentru producerea bulelor, vinul tânăr este îmbuteliat cu drojdie şi o anumită cantitate de zahăr, apoi este lăsat să fermenteze. Astfel, nivelul alcoolului va fi mai ridicat, dar va apărea şi dioxidul de carbon, ca efect secundar. Gazul nu poate „scăpa”, aşa că rămâne în vin, sub presiune. (De aceea, şampania este îmbuteliată în sticle mai groase şi mai grele decât cele obişnuite.)
Cea de a doua fermentare, care transformă vinul în şampanie, lasă şi o serie de bucăţi de drojdie în vin, ceea ce l-ar face să fie tulbure şi puţin atrăgător. Pentru a înlătura aceste reziduuri, vinul trebuie supus unui proces de rotire, numit „remuaj”. Sticlele sunt rotite gradual şi astfel drojdia se adună în dop. În trecut, remuajul se făcea manual, dar astăzi el este un proces automatizat. Sticlele sunt apoi degorjate, li se înlătură toate impurităţile şi abia după aceea sunt din nou astupate, gata de a fi vândute. Însă pentru o şampanie perfectă s-ar putea să fie nevoie să treacă ani, după ce a fost degorjată. Va căpăta astfel arome mai bogate, de caisă, piersică sau smochine.



Ce scrie pe etichetă
Fiecare sticlă este un amestec de mai multe varietăţi de struguri şi de producţii, dacă nu se menţionează altceva pe etichetă.
Non-vintage şampania obişnuită. Vinuri din producţii diferite sunt amestecate pentru a produce un stil al fiecărei case.
Vintage Extrem de prestigioasă şi produsă doar în anii buni. Reflectă atât producţia respectivă, cât şi stilul casei. Are nevoie de mai mult timp de învechire.
Prestige cuvée Produsă doar în cei mai buni ani, din cei mai buni struguri, cu un preţ pe măsură. Are nevoie de timp mai lung de maturare.
Rosé şampania roz poate fi vintage sau non-vintage. Cele mai multe sunt produse prin adăugarea de puţin Pinot Noir şi/sau Pinot Meunier; aroma este mai fructată şi mai grea.
Blanc de Blancs şampanie produsă doar din Chardonnay; uşoară.
Blanc de Noirs şampanie produsă doar din struguri negri: Pinot Noir şi Meunier.


Printre cramele din Champagne


Domeniul Pommery, unul dintre cele mai cunoscute nume din Champagne, înseamnă 18km de crame, care se bucură în fiecare an de 120.000 de vizitatori. Extravaganţa casei, construită la dorinţa doamnei Louise Pommery, continuă şi în crame. Printre sticlele de şampanie care se odihnesc aici, expun artişti europeni contemporani, ale căror opere sunt selectate anual de casa Pommery. Frédéric Baiocco, Export Manager Pommery, oferă o privire din interior asupra fabricării şampaniei.

Prin ce diferă şampania de alte vinuri spumante? Este cu siguranţă istoria. şampania este cel mai bun spumant dintre spumante. Nu bei o sticlă în fiecare zi, e un vin unic. Şi nu este doar marketing – este o istorie, o regiune. Diferenţa sunt istoria, tehnica şi timpul de care este nevoie pentru producerea şampaniei. Urmăm reguli de preparare stricte – Champagne este o regiune viticolă cu reguli foarte precise. A face şampanie este o ştiinţă. Avem o tradiţie îndelungată, păstrată cu ajutorul unui şef de cramă.



Se pot face cocktailuri cu şampanie? 
Nu ne place să amestecăm şampania. Durează atât de mult să o facem, încât nu prea vrem să o amestecăm. Ar fi păcat să pui lichior în şampanie. Sau fructe... Îl văd pe şeful nostru de cramă, Thierry Gasco, cât timp dedică preparării vinului şi cred că ar trebui să ne bucurăm de şampanie aşa cum a creat-o el.

Şampania este şi în prezent un produs de lux? 
A fost întotdeauna un produs de lux. Era vinul regilor – un vin de desert care se consuma la sfârşitul meselor.

Şi atunci produsul vostru Pop?
Pommery a inovat întotdeauna. Dragostea pentru vin ne-a determinat ca într-o anumită măsură să inovăm mereu. Pop este latura neconvenţională a mărcii. Este o altă manieră de a te bucura de şampanie – mai tinerească, mai glumeaţă.

Când beţi şampanie? 
Cel mai bun moment este când sărbătoreşti ceva: o căsătorie, Crăciunul, Anul Nou. În Franţa se consumă, în medie, 200 milioane de sticle de pe an, 30 sticle de locuitor, pe an.

Cu ce vă place să asociaţi şampania? Cu o Cuvée Louise aş asorta trufe albe. Blanc de blancs este un bun aperitiv. O şampanie rosé cu fructe roşii – zmeură, căpşuni, tarte cu fructe. Cât despre şampania Vintage – cu foie gras.

Care este şampania dumneavoastră preferată? 
Cea Vintage, datorită prospeţimii şi eleganţei.

Şampania franţuzească şi fabricarea ei!

Imaginaţi-vă că vă aflaţi în Caucazul de Nord. Luaţi masa în Abrau Durso. De aici şi pînă la Paris sînt 3000 de km. Această localitate este amplasată pe malul rîului Abrau (cel mai mare rîu din Caucaz). Aici pe parcursul a 140 de ani se cultivă viţa de vie din care mai apoi se face şampania. Acest vin spumant este invenţia francezilor. Cuvintele scrise în Annottatia sînt cunoscute de fiecare locuitor din Abrau Durso. De unde apar bulele din şampanie? 

Căutînd răspuns la această întrebare am plecat la fabrica din Abrau Durso, unde şampania se face după o veche tehnologie sub conducerea vinificatorilor francezi. Aici se găsesc cisterne mari în care este depozitat vinul din care mai apoi se face şampania. Capacitatea acestor butoaie porneşte de la 3000 la 15 000 de litri. Este practic cămara zeului vinurilor-Bachus. Pe timpuri, Don Perignon turna manual vinul în sticle, astăzi această procedură se face la bandă cu o capacitate de 50 de sticle la minut. Tara, după cum se cuvine, este din sticlă groasă şi neapărat închisă la culoare, pentru a proteja şampania de razele directe ale soarelui care i-ar putea afecta proprietăţile. În afară de vin, în sticle se mai adaugă drojdie şi zahăr.


După aceasta şampania este astupată cu dopuri de bere, aceasta este o procedură temporară. Dar, despre aceasta ceva mai tîrziu. Sticlele cu amestecul de zahăr şi drojdie se depozitează în cărucioare speciale cu care sînt transportate în secţiunea unde sînt plasate în stive. În această poziţie sticlele vor sta timp de 3 ani, timp necesar pentru ca vinul cu ajutorul fermentului să se transforme în şampanie. Înainte însă ca sticla să fie amplasată în stive este uşor scuturată, această procedură este necesară pentru ca drojdia să nu se depună, de aceea periodic este necesar ca sticlele să fie scuturate uşor. Pe parcursul a trei ani această procedură se efectuează doar de patru ori, iar din cauza că este foarte periculoasă, în timpul acestor proceduri feţele lucrătorilor sînt acoperite cu măşti deoarece sticla poate exploda în orice moment. În acest răstimp drojdia absoarbe zahărul şi elimină alcool etilic şi dioxid de carbon. Presiunea creşte pînă la 6 atmosfere, ceea ce este de 3 ori mai mare decît presiunea din anvelope. Cînd sticla este deschisă gazele izbucnesc în afară. Tunelurile în care se păstrează sticlele pot fi considerate adevărate cîmpii minate, deoarece în orice moment sticlele pot exploda. Apoi fiecare sticlă este verificată de degustatori care au nevoie doar de o singură înghiţitură pentru a aprecia calitatea băuturii. Fiecare tip de şampanie este calificată după un sistem de 10 puncte, iar cele mai bune dintre ele sînt combinate ulterior.


Să ne întoarcem la tunelurile subterane. La scurgerea celor trei ani, şampania pentru ultima oară este scuturată şi apoi întoarsă cu gura în jos. Această procedură de întoarcere a sticlei cu gura în jos se numeşte Le remuage. În fiecare zi sticla de şampanie este întoarsă în direcţia acelor ceasornicului cu aproximativ 8 minute. Dacă e să măsurăm după aceste ceasuri atunci după o lună şi jumătate, şampanie este gata. Există o altă procedură importantă, care poartă denumirea de Le degorgeage şi constă în eliminarea drojdiilor cu înlăturarea gurii sticlei. Înainte de deschidere sticla cu băutură este îngheţată. În timpul îngheţării drojdia depusă pe dop îngheaţă şi ea, de aceea cînd se deschide drojdia este înlăturată o dată cu dopul. Şampania este gata! Iată şi bulele, iar pînă a nu ieşi toate, sticlele sînt închise cu dopuri obişnuite de plută, deasupra cărora se îmbracă folia, numită Muzle în franceză. În ultimă instanţă se lipeşte eticheta (La collerette în franceză). Vizitaţi fabrica Abrau Durso şi vedeţi toate cu ochi proprii!

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More